Oamenii tind sa aspire la un taram utopic.Poate daca nu ar exista notiunea de ''pacat'',utopia ar fi posibila.Ce e pacatul in fond?De ce trebuie sa traim cu pacatul pe constiinta?Sunt simple intrebari pe care mi le pun,ale caror raspunsuri nu le voi afla curand.Am idei preconcepute despre anumite moravuri ,dar si despre oameni in general.Propriu-zis ajungi sa nu iti rezumi viata la o simpla notiune.Nu e pacat sa fii tu insuti,sa traiesti prin iubire,evitand atasarea obsesiva,sa te bucuri de felul tau de a fi,sa zambesti cand totul ti se pare in cadere,sa pierzi cu zambetul pe buze,sa iubesti cu toata fiinta,sa creezi,sa dai frau liber imaginatiei,sa tinzi spre fericire,spre ceva mai bun.Daca e necesar pacatul pentru a avea toate aceste idealuri,atunci reneg pacatul si consecintele acestuia.
