sâmbătă, 10 aprilie 2010

Dezgolire trupeasca


Si scrijelesc cu penita pe o foaie .E veche si arsa pe alocuri,tin minte ca am ars-o cu fierul de calcat al timpului.Dar nu are importanta,eu mazgalesc in continuare.De data asta nu mi-am fixat ideea,ci totul se contureaza de la sine.Un strop de tus....e simplu si nu e rational.
Si plimb penita in sus si in jos,si vreau curaj,mai mult curaj si o dorinta interioara ma soarbe,ma soarbe intru totul,iar liniile si stropii dau nastere la siluete.E el, urmat de a sa revelatie,ea.Sunt singuri ,tristi si goi.Nu se cunosc,nu s-au vazut,dar se privesc si le e rusine.I-am incatusat lasandu-i doar sa se priveasca neputand a se atinge.
Imi reiau ritualul cu fiecare zi ce trece.Nu inteleg de ce totul se rezuma pana la urma la doua siluete,aceleasi siluete.Un el si o ea.Oricat as vrea sa ii evit ei tot isi fac aparitia.Insa pe zi ce trece distanta dintre cei doi se micsoreaza.S-au obisnuit cu prezenta reciproca si expresia faciala e mai senina.Insa nu mi-am dat seama ca in fiecare clipa in care i-am asternut pe hartie eu i-am blestemat.Grai nu le-am dat,ci doar privire.
Am incercat sa ii separ:ea pe o foaie,el pe o foaie;dar nu am reusit si iata ca orice as face ii regasesc tot impreuna.Sunt tot mai schimbati.Pe chip le apar trasaturi mature,asta in dezacord cu corpul copilaros si fraged.Peste ceva timp ii surprind tinandu-se de mana,mai incolo,intr-o imbratisare.Doar asta le ramane caci eu i-am blestemat sa ramana in tacere si mi-e rusine,caci mi-as fi dorit ca vocile lor sa rasune in urechile mele spre dulcea mea incantare.
Acum gasesc o singura fiinta,poate e el,sau poate ea.Dar nu imi dau seama,caci fiinta rezultata nu e barbat si nici femeie.Ci e perfectiunea intruchipata,si parca-i doua siluete ce se suprapun.Are privirea atintita asupra mea.E mut caci eu la randul meu sunt blestemata si grai nu pot sa ii ofer.Il privesc,si pot sa spun ca n-am vazut fiinta mai frumoasa.Asta ma face sa gandesc ca ea e el, si el e ea.

duminică, 21 februarie 2010

Panza de paianjen



Nu stii ce vreau sa zic,nici nu imi doresc.Era o salcie ,langa salcie,o oglinda,langa oglinda o paleta de culori,pe paleta gaseai toate culorile din jur.In oglinda o gaseai pe ea.Afisa un suras,era implinita,pe picioarele ei un paianjen tesea o panza,iar panza, treptat facea parte din ea.Apoi vene si capilare au brazdat panza de paianjen.Era inevitabila pentru viata ei de iluzie captata intr-o oglinda.Dar iluzia aceasta mai avea si constiinta.Nu e ciudat?Privea spre paleta si-ar fi dorit ca rauri de culoare sa o invaluie.Nimeni nu mai fusese ata de aproape de ea cu exceptia micului paianjen,iar acum si-ar fi dorit sa aiba doar o clipa senzatia tactila petru a putea simti felul in care culoarea i-ar putea aluneca pe trup.E trista,ea nu e umana,e doar o simpla iluzie creeata de mintea unui om ce se supune unei dorinte, mai puternica decat el.

Si unde e salcia?De ea n-am pomenit....S-a pierdut in urma,era neinsemnata in comparatie cu dorinta.Nu ma lua in seama straine,e pura fictiune!

Premergator

Sunt zile cand am senzatia ca nu am infaptuit mare lucu, insa privind in urma observ ca acele intamplari aparent neinsemnate si-au lasat o amprenta mai mare asupra mea.Nu traiesc in trecut dar nici in viitor,doresc sa simt materialitatea si spiritualitatea in acelasi timp.Insa astazi am privit cu melancolie inspre copilarie.Acea inconstienta infantila era atat de simpla,boagata in trairi fictive si prieteni imaginari culesi de prin sertare ,sertare acum acoperite de praf.Nu mai e linistea copilariei ,uneori simt cum intrebarile si incercarea de a le gasi raspunsurile pe masura ma coplesesc.Totul e premergator a ceea ce va fi maine si a ce vom deveni.Ce se petrece azi,va contura esenta unor noi trairi,depuse la randul lor in sertare.

Purtatorii



Suntem purtatori...purtatori a ce mai exact?

Purtatori de vise ce ne infioara ,de ganduri ce ne patrund si ne spulbera lasand in urma doar vagi amintiri...Sau poate amintirile sunt purtate prin vise si ganduri ,devenind astfel esenta trairilor.

Suntem acei purtatori de zambete fluide ce ranesc sau dau o sansa,purtatori de masti intr-o piesa de teatru,decorate cu fasii de nostalgie,cu un infinit de variatii cromatice.

Purtatorii vietii si ai mortii lasam in urma origini,idei,concepte,creatii nefinisate si ne lasam prada clipelor ce nu le vom putea da prada uitarii.

duminică, 7 februarie 2010

Ma doare-n iepurasul roz de pe dulap!

Ma doare in iepurasul roz de pe dulap,cand altii nu vad ceea ce esti cu adevarat.Ti-am zis ca esti frumoasa?Poate da,si inca mai repet.Ascunzi ceva,ce eu nu voi putea deslusi.Poate esti trista,sau poate fericita...Cand ceva te deranjeaza,imi spui simplu,cu un suras:''Ma doare-n iepurasul roz de pe dulap! ''

Ma doare-n iepurasul roz de pe dulap,cand unora nu le pasa si ceilalti investesc.Ai fost un simplu trecator prin viata ei?Ea a invatat din felul tau de a fi,tu ai fost slab si ai pierdut ceva ce n-ai descoperit.Ai idee ce zace in subconstientul ei?Iti zic eu ca nu!E mult prea ascuns si frumos pentru imaginea ochilor tai.E mai plina de viata decat tine.Tu nu ai reusit sa vezi asta, si poate e mai bine asa.Lumina ei interioara ,zambetul, e dedicat artei,tainelor ce zac in altcineva.Te-ai gandit sa-i dai macar o explicatie?Nici tu nu stii,esti prins in labirintul constiintei tale aparent profunda,in fond, dezamagitor de superficiala.Ea tace.E muza altcuiva.Acel altcineva e mai presus de tine si nu consta intr-o fiinta carnala,ci intr-un taram,un ideal al unei viitoare femei.


vineri, 29 ianuarie 2010

Tea in the morning



Acum...te gasesc diferita.Imi spui ca astazi vrei doar sa visezi,sa te lasi prada franturilor de imagini din-nautrul tau.Esti visatoare si brusc te cuprinde o stare de fericire.Esti exigenta cu tine,insa acum te cufunzi in viziuni si te simti mai implinita ca oricand. Imi spui ca ti-e dor.Dor de ce mai exact?De ce ai fost,de ce esti acum ,sau de ce vei fi?De ce nu mai zici nimic?Esti doar tu cu tine de parca eu n-as exista.Vorbeste-mi!Nu ma lasa sa cad prada gandurilor mele.Mie-frica de ce vor spune ele!

La ce te gandesti?Esti simplitate intruchipata,esenta feminina ce dainuie din timpuri stravechi.Ce te bucura?O cana de ceai fierbinte in gerul diminetilor de iarna?Poate...Privesti prin ochiul de sticla sau prin tine?Raspunde-mi!Iti poruncesc!

marți, 26 ianuarie 2010

Nedefinit


Presiunea timpului ma constrange,in amintiri.In fiecare secunda o noua creatie ia nastere,fie ca e o faptura cu suflul vietii sau un lucru ce capata viata prin ochii celuilalt.Nu ne definim prin ceea ce vrem sa parem,ci prin ceea ce suntem cu adevarat.

luni, 25 ianuarie 2010

Orasul galben,50x60 cm,tehnica-ulei


Cum ar fi daca in viata noastra ar predomina o simpla culoare,daca ne-am trezi intr-o monocromie totala?
Orasul galben...oare ce vrea sa zica?Il ascult,e in mine,in tine,in noi...un refugiu creeat de o mana carnala,palpabila;o lume vazuta prin ochii mei ,simtita prin tine,prin ei.

duminică, 24 ianuarie 2010

Calator



Nu am mai postat de ceva timp,poate din cauza timpului care ma preseaza.Eu,acea persoana ce fuge de notiunea numita ''timp'',el vine dupa mine,incearca sa-mi rapeasca secundele,nu-i dau voie si, totusi ,...rezistenta impusa cedeaza.Ma aflu intre dorinta de acumulare,de a descoperi ceva nou,intre o carte pe care incerc sa o termin de lecturat,intre un studiu de anatomie sau portret...si cel ce mi se impotriveste e timpul.De prea putine ori am reusit sa birui secunda.Doar arta si dragostea profunda si nevinovata l-au oprit in loc.Atunci am aflat existenta nemarginita ce a creeat momentul,sau poate momentul e creeat de acea existenta?
Cu toate ca am o familie, locul meu nu e langa ea.Cresc si ma simt un simplu calator ce poposeste din gara in gara ,gandindu-se ca poate la urmatoarea oprire i se va destainui o noua lume,un nou inteles.Timpul ma urmareste,iar eu incerc sa il evit o data cu aparitia primului tren si, plec din nou,cu un bagaj modest...pastrand doar amintiri culese de prin gari.