vineri, 29 ianuarie 2010

Tea in the morning



Acum...te gasesc diferita.Imi spui ca astazi vrei doar sa visezi,sa te lasi prada franturilor de imagini din-nautrul tau.Esti visatoare si brusc te cuprinde o stare de fericire.Esti exigenta cu tine,insa acum te cufunzi in viziuni si te simti mai implinita ca oricand. Imi spui ca ti-e dor.Dor de ce mai exact?De ce ai fost,de ce esti acum ,sau de ce vei fi?De ce nu mai zici nimic?Esti doar tu cu tine de parca eu n-as exista.Vorbeste-mi!Nu ma lasa sa cad prada gandurilor mele.Mie-frica de ce vor spune ele!

La ce te gandesti?Esti simplitate intruchipata,esenta feminina ce dainuie din timpuri stravechi.Ce te bucura?O cana de ceai fierbinte in gerul diminetilor de iarna?Poate...Privesti prin ochiul de sticla sau prin tine?Raspunde-mi!Iti poruncesc!

marți, 26 ianuarie 2010

Nedefinit


Presiunea timpului ma constrange,in amintiri.In fiecare secunda o noua creatie ia nastere,fie ca e o faptura cu suflul vietii sau un lucru ce capata viata prin ochii celuilalt.Nu ne definim prin ceea ce vrem sa parem,ci prin ceea ce suntem cu adevarat.

luni, 25 ianuarie 2010

Orasul galben,50x60 cm,tehnica-ulei


Cum ar fi daca in viata noastra ar predomina o simpla culoare,daca ne-am trezi intr-o monocromie totala?
Orasul galben...oare ce vrea sa zica?Il ascult,e in mine,in tine,in noi...un refugiu creeat de o mana carnala,palpabila;o lume vazuta prin ochii mei ,simtita prin tine,prin ei.

duminică, 24 ianuarie 2010

Calator



Nu am mai postat de ceva timp,poate din cauza timpului care ma preseaza.Eu,acea persoana ce fuge de notiunea numita ''timp'',el vine dupa mine,incearca sa-mi rapeasca secundele,nu-i dau voie si, totusi ,...rezistenta impusa cedeaza.Ma aflu intre dorinta de acumulare,de a descoperi ceva nou,intre o carte pe care incerc sa o termin de lecturat,intre un studiu de anatomie sau portret...si cel ce mi se impotriveste e timpul.De prea putine ori am reusit sa birui secunda.Doar arta si dragostea profunda si nevinovata l-au oprit in loc.Atunci am aflat existenta nemarginita ce a creeat momentul,sau poate momentul e creeat de acea existenta?
Cu toate ca am o familie, locul meu nu e langa ea.Cresc si ma simt un simplu calator ce poposeste din gara in gara ,gandindu-se ca poate la urmatoarea oprire i se va destainui o noua lume,un nou inteles.Timpul ma urmareste,iar eu incerc sa il evit o data cu aparitia primului tren si, plec din nou,cu un bagaj modest...pastrand doar amintiri culese de prin gari.