Calator

Nu am mai postat de ceva timp,poate din cauza timpului care ma preseaza.Eu,acea persoana ce fuge de notiunea numita ''timp'',el vine dupa mine,incearca sa-mi rapeasca secundele,nu-i dau voie si, totusi ,...rezistenta impusa cedeaza.Ma aflu intre dorinta de acumulare,de a descoperi ceva nou,intre o carte pe care incerc sa o termin de lecturat,intre un studiu de anatomie sau portret...si cel ce mi se impotriveste e timpul.De prea putine ori am reusit sa birui secunda.Doar arta si dragostea profunda si nevinovata l-au oprit in loc.Atunci am aflat existenta nemarginita ce a creeat momentul,sau poate momentul e creeat de acea existenta?

Cu toate ca am o familie, locul meu nu e langa ea.Cresc si ma simt un simplu calator ce poposeste din gara in gara ,gandindu-se ca poate la urmatoarea oprire i se va destainui o noua lume,un nou inteles.Timpul ma urmareste,iar eu incerc sa il evit o data cu aparitia primului tren si, plec din nou,cu un bagaj modest...pastrand doar amintiri culese de prin gari.