duminică, 21 februarie 2010

Panza de paianjen



Nu stii ce vreau sa zic,nici nu imi doresc.Era o salcie ,langa salcie,o oglinda,langa oglinda o paleta de culori,pe paleta gaseai toate culorile din jur.In oglinda o gaseai pe ea.Afisa un suras,era implinita,pe picioarele ei un paianjen tesea o panza,iar panza, treptat facea parte din ea.Apoi vene si capilare au brazdat panza de paianjen.Era inevitabila pentru viata ei de iluzie captata intr-o oglinda.Dar iluzia aceasta mai avea si constiinta.Nu e ciudat?Privea spre paleta si-ar fi dorit ca rauri de culoare sa o invaluie.Nimeni nu mai fusese ata de aproape de ea cu exceptia micului paianjen,iar acum si-ar fi dorit sa aiba doar o clipa senzatia tactila petru a putea simti felul in care culoarea i-ar putea aluneca pe trup.E trista,ea nu e umana,e doar o simpla iluzie creeata de mintea unui om ce se supune unei dorinte, mai puternica decat el.

Si unde e salcia?De ea n-am pomenit....S-a pierdut in urma,era neinsemnata in comparatie cu dorinta.Nu ma lua in seama straine,e pura fictiune!

Premergator

Sunt zile cand am senzatia ca nu am infaptuit mare lucu, insa privind in urma observ ca acele intamplari aparent neinsemnate si-au lasat o amprenta mai mare asupra mea.Nu traiesc in trecut dar nici in viitor,doresc sa simt materialitatea si spiritualitatea in acelasi timp.Insa astazi am privit cu melancolie inspre copilarie.Acea inconstienta infantila era atat de simpla,boagata in trairi fictive si prieteni imaginari culesi de prin sertare ,sertare acum acoperite de praf.Nu mai e linistea copilariei ,uneori simt cum intrebarile si incercarea de a le gasi raspunsurile pe masura ma coplesesc.Totul e premergator a ceea ce va fi maine si a ce vom deveni.Ce se petrece azi,va contura esenta unor noi trairi,depuse la randul lor in sertare.

Purtatorii



Suntem purtatori...purtatori a ce mai exact?

Purtatori de vise ce ne infioara ,de ganduri ce ne patrund si ne spulbera lasand in urma doar vagi amintiri...Sau poate amintirile sunt purtate prin vise si ganduri ,devenind astfel esenta trairilor.

Suntem acei purtatori de zambete fluide ce ranesc sau dau o sansa,purtatori de masti intr-o piesa de teatru,decorate cu fasii de nostalgie,cu un infinit de variatii cromatice.

Purtatorii vietii si ai mortii lasam in urma origini,idei,concepte,creatii nefinisate si ne lasam prada clipelor ce nu le vom putea da prada uitarii.

duminică, 7 februarie 2010

Ma doare-n iepurasul roz de pe dulap!

Ma doare in iepurasul roz de pe dulap,cand altii nu vad ceea ce esti cu adevarat.Ti-am zis ca esti frumoasa?Poate da,si inca mai repet.Ascunzi ceva,ce eu nu voi putea deslusi.Poate esti trista,sau poate fericita...Cand ceva te deranjeaza,imi spui simplu,cu un suras:''Ma doare-n iepurasul roz de pe dulap! ''

Ma doare-n iepurasul roz de pe dulap,cand unora nu le pasa si ceilalti investesc.Ai fost un simplu trecator prin viata ei?Ea a invatat din felul tau de a fi,tu ai fost slab si ai pierdut ceva ce n-ai descoperit.Ai idee ce zace in subconstientul ei?Iti zic eu ca nu!E mult prea ascuns si frumos pentru imaginea ochilor tai.E mai plina de viata decat tine.Tu nu ai reusit sa vezi asta, si poate e mai bine asa.Lumina ei interioara ,zambetul, e dedicat artei,tainelor ce zac in altcineva.Te-ai gandit sa-i dai macar o explicatie?Nici tu nu stii,esti prins in labirintul constiintei tale aparent profunda,in fond, dezamagitor de superficiala.Ea tace.E muza altcuiva.Acel altcineva e mai presus de tine si nu consta intr-o fiinta carnala,ci intr-un taram,un ideal al unei viitoare femei.