Nu stii ce vreau sa zic,nici nu imi doresc.Era o salcie ,langa salcie,o oglinda,langa oglinda o paleta de culori,pe paleta gaseai toate culorile din jur.In oglinda o gaseai pe ea.Afisa un suras,era implinita,pe picioarele ei un paianjen tesea o panza,iar panza, treptat facea parte din ea.Apoi vene si capilare au brazdat panza de paianjen.Era inevitabila pentru viata ei de iluzie captata intr-o oglinda.Dar iluzia aceasta mai avea si constiinta.Nu e ciudat?Privea spre paleta si-ar fi dorit ca rauri de culoare sa o invaluie.Nimeni nu mai fusese ata de aproape de ea cu exceptia micului paianjen,iar acum si-ar fi dorit sa aiba doar o clipa senzatia tactila petru a putea simti felul in care culoarea i-ar putea aluneca pe trup.E trista,ea nu e umana,e doar o simpla iluzie creeata de mintea unui om ce se supune unei dorinte, mai puternica decat el.
Si unde e salcia?De ea n-am pomenit....S-a pierdut in urma,era neinsemnata in comparatie cu dorinta.Nu ma lua in seama straine,e pura fictiune!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu