Dezgolire trupeasca

Si scrijelesc cu penita pe o foaie .E veche si arsa pe alocuri,tin minte ca am ars-o cu fierul de calcat al timpului.Dar nu are importanta,eu mazgalesc in continuare.De data asta nu mi-am fixat ideea,ci totul se contureaza de la sine.Un strop de tus....e simplu si nu e rational.

Si plimb penita in sus si in jos,si vreau curaj,mai mult curaj si o dorinta interioara ma soarbe,ma soarbe intru totul,iar liniile si stropii dau nastere la siluete.E el, urmat de a sa revelatie,ea.Sunt singuri ,tristi si goi.Nu se cunosc,nu s-au vazut,dar se privesc si le e rusine.I-am incatusat lasandu-i doar sa se priveasca neputand a se atinge.

Imi reiau ritualul cu fiecare zi ce trece.Nu inteleg de ce totul se rezuma pana la urma la doua siluete,aceleasi siluete.Un el si o ea.Oricat as vrea sa ii evit ei tot isi fac aparitia.Insa pe zi ce trece distanta dintre cei doi se micsoreaza.S-au obisnuit cu prezenta reciproca si expresia faciala e mai senina.Insa nu mi-am dat seama ca in fiecare clipa in care i-am asternut pe hartie eu i-am blestemat.Grai nu le-am dat,ci doar privire.

Am incercat sa ii separ:ea pe o foaie,el pe o foaie;dar nu am reusit si iata ca orice as face ii regasesc tot impreuna.Sunt tot mai schimbati.Pe chip le apar trasaturi mature,asta in dezacord cu corpul copilaros si fraged.Peste ceva timp ii surprind tinandu-se de mana,mai incolo,intr-o imbratisare.Doar asta le ramane caci eu i-am blestemat sa ramana in tacere si mi-e rusine,caci mi-as fi dorit ca vocile lor sa rasune in urechile mele spre dulcea mea incantare.

Acum gasesc o singura fiinta,poate e el,sau poate ea.Dar nu imi dau seama,caci fiinta rezultata nu e barbat si nici femeie.Ci e perfectiunea intruchipata,si parca-i doua siluete ce se suprapun.Are privirea atintita asupra mea.E mut caci eu la randul meu sunt blestemata si grai nu pot sa ii ofer.Il privesc,si pot sa spun ca n-am vazut fiinta mai frumoasa.Asta ma face sa gandesc ca ea e el, si el e ea.